Miruna P.

Nu e o poveste wow dar m-am gândit ca mulți se pot afla in ipostaza in care m-am aflat eu, asa ca o voi împărtăși oricum. Aveam aprox 8 ani când m-am înscris la un cor deoarece imi placea foarte mult sa cant și mama a observat asta....am continuat pana pe la 10 ani, pana atunci totul fiind bine. Am zis ca vreau ceva mai mult, astfel m-am înscris la o Academie de muzica, dar in alt oraș. Intențiile noastre erau sa ne mutam oricum in acel oras care s-a dovedit mai tarziu ca ma aștepta cu niște confruntări destul de grele pt o fetița de 10/11 ani. Mutându-ma într-un nou loc am fost nevoită sa schimb și scoala, astfel am avut noi colegi cu care m-am acomodat abia după mult timp. In acel timp, chiar și asa-zisa cea mai buna prietena imi amintea de fiecare data ca nu e de mine cântatul și sa ma las....nu a fost singura, dar in ciuda copiilor rai eu am continuat sa fac ce imi place iar astfel, am început sa am din ce in ce mai multe spectacole si mi-am găsit prieteni adevărați care ma apreciază foarte mult pt ce fac. In prezent cant la tot felul de evenimente și nimeni nu ma mai judeca pt ca aleg sa fac ceea ce imi place.