MELANIA O.

De mica mi-a placut sa scriu; fie poezii parintilor, fie scurte povesti despre anumite intamplari din viata mea, dar parintii mi-au spus ca nu as avea nici o sansa, as fi o muritoare de foame deoarece nimeni nu mai citeste carti ca alta data si ca cel mai bine ar trebui sa ma orientez catre o meserie de viitor cum ar fi: inginer, medic, economist. Asa ca am ales sa ma inscriu la un liceu economic, sa fac ASE-ul , iar de 10 ani lucrez ca si economist si am inceput percep aceasta meserie ca pe o povara. Singura mea gura de aer o reprezinta cartile, pe care nu le las din mana pana nu le citesc din scoarta in scoarta. Pe masura ce citeam, mi-am dat seama ca din frica de a nu esua am renuntat la singurul lucru din lume care ma facea sa ma simt bine si care ma elibera de toate problemele si temerile care ma macinau. Asa ca am inceput, timid ce-i drept, sa scriu o catre despre toate pasiunile si framantarile mele si nu ma voi opri pana cand nu o voi vedea publicata. Sunt sigura ca am ceva de spus si ca exista un public care va dori sa citeasca ce am scris.