Gheorghe C.

Am început proiectul Andrei povestitorul pe YouTube, cu aproape doi ani înainte, și am am învățat treptat despre tot ce știu acum! M-am lovit de mii de comentarii cu nu, nu postezi suficient, nu ai o dicție bună, nu ai o voce bună, nu editezi bine, nu știi ce faci! Asta mă deranja cel mai tare, nu știi ce faci, pentru că eu deși cu fiecare nu mă simțeam tot mai aproape de linia de final a proiectului Andrei povestitorul, visam să fac asta in continuare și să simt acea mulțumire sufletească că fac ce îmi place și o fac bine, așa că am ales să găsesc soluții, și am început să spun și eu nu! Nu mai las comentariile active, nu mai folosesc platformele de socializare pentru a promova ce fac, nu mai postez nimic până nu mă asigur că este foarte bine făcut și transmite fix ce vreau eu să ajungă la publicul meu! Au mai fost și alți de nu, nu din partea mea, nu merită să mă chinui să scriu texte, să înregistrez sau să editez ore in sir pentru câteva zeci sau sute de oameni, nu vreau să plătesc pentru a ajunge la cei ce ar aprecia ce fac, și alți mulți nu! Și din nu în nu, am ajuns sa montez o poveste frumoasă despre viața lui CALACHE, și așa am ajuns la primul da, da asta este zona in care mă simt confortabil, asta este menirea proiectului, să spun povesti pe care le știu deja, și să ajung cu ele la cei ce și-au mai păstrat o picătură din copilărie sau măcar le este dor de ea! Și de aici vin nu cei buni, nu postez regulat, dar nimeni nu se supără, nu am fost ajutat de nimeni deci nu datorez nimic nimănui, nu am mulți abonați dar acei ce sunt sunt acolo pentru că s-au regăsit în ce fac eu, și cel mai important nu, eu nu am renunțat indiferent de cat de grei au fost primii de nu ....... Nu știu cât de mulți de nu o să stingă povestea mea, dar pentru mine nu nu mai este un cuvânt atât de greu, nici de spus nici de primit!