Elena Bianca P.

Mereu am avut o slăbiciune pentru scris, am visat sa pot sa scriu și sa împart cu ceilalți și sa las ceva in urma mea de care sa fiu mândră, de poveștile mele și de mine în special, unele mai triste, altele vesele dar cel mai important ca la finalul povestii mereu era ceva de învațăt. Am ajuns în liceu și acolo dacă faci ceva de genul acesta ești arătat grav cu degetul; asta am pățit și eu, am fost făcută în fel și chip de la șoarece de biblioteca pana la prefăcuta, ca fac lucrul acesta pentru atenție, asa ca am făcut prostia sa ii cred și sa ii bag la suflet. Am terminat liceul și cu timpul, din greseala, am dat peste una dintre poveștile mele, una cu un rege rău ce pe parcurs s-a îndrăgostit și am început sa scriu din nou. Poate nu voi publica nicio poveste, dar eu mi-am îndeplinit visul și scriu din nou, poate copiii copiilor mei o să le citească și asta îmi va fi moștenirea!!