Inca de la o varsta frageda am fost pasionata de masina de cusut, dar neavand una functionala, coseam la mana hainute pentru papusi. Ii furam bunicii din hainele care aveau dantela si le taiam, astfel incat sa pot mari garderoba papusilor. Mai tarziu, am reusit sa imi conving tatal sa repare masina de cusut veche a mamei lui ,la care am si invatat sa cos, pe hartie, fara ata. In paralel, eram pasionata de masini si motociclete, iar eu fiind singura fata din familie, eram nelipsita de langa cei 3 frati atunci cand desfaceau motoarele motocicletelor lor. Eram un fel de salahor:) Anii au trecut, iar tatal sotului meu era tapiter auto si uite asa am hotarat ca asta e meseria pe care mi-o doresc, asta vreau sa fac tot restul vietii, desi toti imi spuneau ca o femeie nu va putea niciodata sa practice aceasta meserie, intrucat e o meserie pentru barbati. Au trecut 5 ani de cand am decis sa o invat, iar astazi,am un atelier de tapiterie auto, si sunt foarte mandra de mine atunci cand predau masina clientului si acesta pleaca foarte multumit si ma recomanda. Am invatat ca cel mai important e sa vrei, sa ai ambitie sa reusesti ce ti-ai propus, sa perseverezi, si intotdeauna sa vrei sa fii mai bun decat ieri. Dupa zeci de metri de materiale stricate, nopti nedormite si rauri de lacrimi, atunci cand nu-ti iese perfect lucrarea, pot spune ca am transformat un NU intr-un mare DA. Multumesc celor ce au spus ca nu voi putea, datorita lor am reusit!