Alexandra C.

De mica am inceput sa gust din realitate. Mi s-a spus de nenumarate ori ,,Opreste-te! Nu ai cum sa reusesti! Ambitia ta de a schimba tara este prea mare pentru un copil ca tine!". Nu i-am ascultat! Am spus NU despresiei cand parintii mei au divortat. Impreuna cu mama si un bagaj de amintiri frumoase si urate am spus NU lasitatii si ne-am cladit incet, incet, o noua viata. Acum ma uit cu mandrie in urma si cu speranta catre viitor. Eu, boboc la facultatea de drept, in ciuda reticentelor persoanelor din jur asupra domeniului ales, am spus NU indiferentei, parvenirii, perversitatilor sistemului si am spus DA, POT: visurilor, perseverentei, realizarii. M-am implicat in diferite ONG-uri pentru a arata ca desi nu aveam o varsta inaintata, visul meu de a ajuta oamenii se poate realiza. Am trecut prin emotiile primului proiect si am ajuns sa ii inspir si pe altii. Am transformat usor, usor, un NU CATEGORIC intru-un POATE si apoi intr-un DA PUTERNIC. Acum nimeni nu ma mai poate intimida, pentru ca eu stiu ca vocea care imi neaga fiecare vis este al persoanelor care au renuntat sa mai viseze, iar eu imbratisez realitatea in fiecare zi implinindu-mi visul, aspirand ca in viitor, dupa ce imi termin studiile, sa anulez marca formei negative si sa exclam ,,DA, AM REUSIT! AM PUTUT SCHIMBA UN SISTEM CE SE VEDEA IMPENETRABIL!" si ,, DA, AM REUSIT NU DOAR SA AJUT UN OM, CI O NATIUNE!".