NU o să mai trăiești. NU o să poți recupera 4 ani de liceu într-o lună. NU poți face un TEDx. BA DA! Încă din 2015, de când am fost diagnosticată cu cancer limfatic, la fiecare NU care mi s-a pus în cale am demonstrat că se poate să îl dobor. NU am mai fost visătoare și plină de speranță, CI realistă și sigură de ceea ce vreau să realizez. NU am mai trăit așa cum o făcusem până atunci, CI am început să fiu recunoscătoare pentru orice moment din viața mea. NU am fost un pacient tipic cu care se obișnuiseră asistentele și doctorii, CI am fost catalogată „pacienta dificilă” care venea la chimioterapie pe tocuri, cu manichiura făcuta și cu nelipsitul ruj roșu pe buze (ca într-un final să înving cancerul aranjată și cu zâmbetul pe buze). Tot de atunci am demonstrat că experiența cu această boală m-a motivat să reușesc să intru prima la facultatea pe care mi-am dorit-o (chiar dacă am avut un timp scurt în care puteam să învăț ca să îmi ating acest obiectiv), am continuat să fac voluntariat (chiar dacă aveam peruca pe cap, stări de greață, leșin și branula la mână) și am reușit să fac primul meu eveniment de mai mare anvergură de care sunt foarte mulțumită. Toți cei care mi-au spus NU, mi-au scos în față adevărații prieteni care mi-au spus BA DA, POȚI. Care este secretul pentru a transforma un NU într-un BA DA? Aș zice că motivația, însă în multe dintre situații adevăratul răspuns e că oamenii care mi-au spus BA DA, POȚI sunt sursa mea de putere, de motivație și de inspirație, începând de la familie, prieteni, colegi, profesori până la susținători pe care nu i-am cunoscut personal, dar mi-au fost aproape. Le mulțumesc tuturor celor care mi-au spus NU pentru că fără ei nu mi-aș fi găsit ambiția și determinarea prin care să le răspund BA DA!