Andreea-Nicoleta G.

Cel mai mult îmi doream să devin artistă. Am întâmpinat mii de piedici. Nu am fost la liceul la care îmi dorisem cel mai mult să fiu, la arte. Am aflat în ultima clipă că se luase o decizie fără înștiințarea mea... Nu dansez, nu cânt, însă dansez cu mâna, cânt pe pânză, creez povești... Nu aveam șanse... Nici măcar una... Mereu voi întâmpina dezaprobarea, mereu a fost acolo... Singura persoană care m-a susținut cu adevărat a fost fratele meu, următoarea a fost profesoara de desen de la Palatul copiilor. La școala la care am fost repartizată nu se țineau ore de desen.... Toate șansele mele erau spre 0... Iată-mă totuși admisă la facultatea de arte plastice. Urmând să aflu tot ce am de aflat despre pasiunea mea...