Georgiana S.

Am cantat in formatia tatalui meu de la varsta de 15 ani si pana la 22. Cantam alaturi de el, motiv pentru care considera ca nu merit bani pentru acest lucru, imi era foarte greu, ma certa mereu, "prost mai canti" , "canti ca o capra", ii spunea mereu copilului in care nu investise nici macar o ora de muzica. Eram doar produsul a ceea ce puteam eu singura sa ma invat. Intr o zi, cand m-am saturat sa urasc marea mea iubire, muzica, cand n-am mai suportat sa ma intorc si sa il vad nemultumit, artagos si plin de reproșuri, am plecat de acasa. Dar dragostea mea pentru muzica nu a incetat sa imi bata in piept. Asa a aparut Taraful Romanati, proiectul meu de suflet in care, in afara de mine si de logodnicul meu, nu a crezut nimeni. Noi am invins, am iesit la lumina. Proiectul nostru creste, muncim mult, enorm, nopti nedormite, tensiuni, oboseala, dar sunt fericita. Morala povestii: plangi in pumni, du-te pe camp si urla, sufera, dar crede in tine si in dorintele tale. Sufletul nu te va minti niciodata! Sa crezi mereu in tine! Vei ramane surprins cand vei vedea de ce esti in stare!