Rusz Iulis I.

La un spectacol dintr-o comună botoșăneană, spectatorii au fost prezenți în număr mare, în seara de marți, 19 mai 2015, unde au luat parte la o adevărată poveste pasională în ritmurile celui mai “fierbinte” dans, scrie ziarul Botoșăneanul. Actrița izbeşte parcă pentru a mia oară tocurile într-o încercare vecină cu disperarea de a-i ieşi paşii de dans. Şi-i greu fiindcă nu este orice fel de dans. Este dansul iubirii, dansul pasiunii, al sângelului clocotit. Îi clocoteşte şi ei sângele numai la gândul revenirii pe Olympia pariziană într-o revanşă asupra vieţii. Dar vai, partenerul ba umblă în cârjă, ba-i diabetic, ba-i plecat din Paris. Pentru câteva momente ce par o veşnicie este cuprinsă de deznădejde. Ce ghinion! Să poţi reveni după atâţia ani pe o reţetă de 25.000 de franci, dar să nu mai ai cine să te... danseze. Într-un târziu îşi ridică privirea amestecată în perne, o mută spre colţul camerei unde îşi zăreşte valet...a şi atunci i se înfiripă în minte un gând nebunesc: o transformă în partenerul ei de tango. Şi uite aşa ia naştere „Damen tango” pe cea mai frumoasă scenă a judeţului. Nu, nu sunt gata lucrările la Teatrul Mihai Eminescu, doar ştim cine lucrează acolo, d-nele au venit cu tangoul lor undeva la capăt de judeţ şi ţară, la Pomârla. Comuna inimosului „Tică” Chelaru a fremătat la ceas de seară într-o trăire de care n-a mai avut parte. Primarul a cam asfaltat ce putea asfalta, a renovat ce şcoli avea prin comună, a făcut şi-un stadion cum nu-i altul în judeţ, aşa că s-a gândit să investească şi în... sufletele oamenilor, că degeaba merg ei pe asfalt dacă-s mereu cătrăniţi. Aşa că a ridicat pe banii europenilor un amfiteatru cum altul nu-i în judeţ şi i-a pus numele „prof.univ.dr. Gică Grădinariu” în memoria pomârleanului decan al Facultății de Horticultură din Iași, plecat prematur în alte lumi pe o stradă care i-a fost scris să-i fie cea din urmă.