înapoi la galerie

oancea b.

Imi place să scriu, nu pe telefon, totuși. Prefer o tastatură sau un caiet, dar, în momentul de față, în gară fiind, am ales să dedic ultimele procentaje ale bateriei mele provocării de a stinge orice "NU" din fața momentului ăsta. Momentul meu. Acum câțiva ani am auzit și eu clișeicul "Carpe diem!" , dar eram prea mică să acord atenție unei maxime de genul. recent, m-am convins cum stă treaba cu această "clipă". Fericirea poate dura între o zecime de secundă și o viață, iar asta depinde doar de cât ești dispus să îți oferi. Simțeam o repulsie sinceră pentru artă și literatură, de fapt, orice putea fi interpretat sau incert. Aveam nevoie de exactitatea oferită de matematică, totul la linie, cât mai aproape de perfecțiune. Imi pica fața când primeam drept temă un eseu. Presupun că motivul era teama de a mă exprima și, mai ales, de a fi judecată în funcție de ceea ce spun. Așa au apărut primele "NU"-uri serioase în viața mea. NU de la profesori, NU de la prieteni, ci de la mine însămi. Am greșit? NU! Doar depășind niște limite autoimpuse puteam ajunge eu cea din prezent, și doar scriind am descoperit cine este acest "eu". Primul cuvânt al primei mele poezii mi-a oferit o primă revelație: inspirația se poate ascunde în spatele oricărei banalități. Am ales să scriu de-a lungul timpului poezii, gânduri, vise, eseuri, iar acum, povestea asta dintr-un motiv pur egoist. Simt că am multe de împărtășit, și, de asemenea, multe de recepționat, dar anxietatea NU-mi permite să le spun oamenilor în față tot ce gândesc, așadar, din comoditate, transmit mesaje ambigue, din care fiecare să sustragă ce consideră de cuviință. Cum am scăpat de apatia pentru scris? Am vrut să mă fac auzită fără să vorbesc. Uneori sunt prea tolerantă, alteori mă poate irita și un fluture, iar unica metodă de a îmbina atât dezgustul cu admirația, cât și utilul cu plăcutul este să iau un pix negru cu gel în mână și să fac pauză doar când mă doare încheietura. Uneori sunt mândră de compozițiile mele, alteori le privesc doar ca pe niște reinterpretări ale unor texte deja create, dar nedescoperite încă de mine. Aș defini prin mediocru mesajul conceput în noaptea asta de august, pe a 4-a bancă de la linia 7 din Gara de Nord, dar încă NU am ajuns la destinație. O să îl trimit, totuși, mai departe, pentru că mi-a plăcut să scriu și pentru că, deși mi se închid ochii de oboseală, NU m-am dezlipit de telefon până la terminarea acestui monolog adresat "NU"-urilor.

Maria Z.
In clasa a XI-a mi-am publicat prima carte și nimeni nu a crezut ca eu chiar am sa fac asta pana nu au văzut cartea in mâna mea. In primul an de facultate am publicat și a doua carte iar in anul II de...
citește
Alexandru I.
Fiind printre cei mai prosti din clasa, toata lumea imi spunea ca NU voi reusi nimic in viata. Dupa liceu am avut tot felul de job-uri platite cu salariul minim (receptioner, livrator, etc.) . Aceste ...
citește
Lucas A.
De fiecare data când ți se arată o oportunitate în viață, nu zi nu și accepta, pentru ca dacă refuzi, e posibil sa regreți....
citește
Alexandra P.
Toți cred că nu voi ajunge nicăieri cu taekwondo-ul, că nu voi putea câștiga nicio luptă în competiții. Dar, într-o zi, le voi arăta că nu este așa cum cred ei, le voi arăta că nu sunt doar o fetiță c...
citește
Matei O.
Pasiunea mea este sa fac arte, proiecte....
citește
Siegfried B.
Mai tineti minte ierbarele din liceu? Eu detin peste 60, cu plante de pe 4 continente. Chiar daca lumea nu intelege si imi spune ca ocup prea mult loc cu "frunzele alea", eu voi continua sa le colecti...
citește
Ana-Maria B.
Pasiunea mea este sa ajut oamenii din jurul meu. Anul trecut am avut o problemă gravă de sănătate, iar medicii nu mi-au dat vreo șansă să mai trăiesc. Bunul Dumnezeu m-a salvat si m-a ridicat de pe pa...
citește
Rareș P.
De 6 luni ma ocup cu fotografia. Cand am inceput, toti imi ziceau: esti prost ca ti-ai ales această pasiune, dar nu i-am băgat în seamă si am ajuns sa fac poze si la nunți, botezuri, majorate etc. si ...
citește
Daniela N.
Povestea pasiunii mele este că eu nu am zis niciodată nu și nici nu am să zic....
citește
Georgiana I.
Toți mi-au spus ca nu am vocație de a fii educatoare și totuși am luptat pana am devenit una....
citește
Marian I.
Pasiunea mea pentru ceea ce imi doresc mai necesita putin timp. Rabdarea este cea mai buna cale pentru rezultate....
citește
Issa S.
De cand aveam 13 ani am inceput sa fiu pasionata de make-up. Imi placea sa iau machiajele surorilor mele si sa ma “machiez” si eu. Cu timpul, am tot exersat, mi-am cumparat cate ceva si acum am ajuns ...
citește
Teodor S.
Am fost pasionat de masini inca de la 8 ani, pe la 13 incepeam sa cunosc oameni din orasul meu care isi modificau masinile. Parintii mei imi interziceau complet sa "umblu cu asa huligani". Cativa ani ...
citește
Toma A.
Am vrut mereu sa fiu dentist. Ai mei lucrau la stat si imi ziceau mereu ca mai bine ma angajez la banca, ca daca n-am niciun prieten doctor o sa-mi fie greu. Altii ziceau ca n-o sa am eu rabdare sa st...
citește
Madalina R.
Povestea mea este una cu happy ending, de fapt, nici nu are ending ca e inca in progress dar totul a inceput de foarte micuta cand mi-am dat seama ca imi pot exploata latura artistica. Nu am reusit cu...
citește

Am primit povestea pasiunii tale!

Verifică-ți e-mailul și află când aceasta va fi publicată în galerie.


Descoperà noile doze PEPSI create
#dinpasiune